Pedagogia Waldorf a luat naștere la începutul secolului XX și se bazează pe antropologia dezvoltată de Rudolf Steiner. Pedagogia Waldorf este centrată pe educarea în funcție de nevoile reale ale copilului, văzut ca ființa în evoluție, ce trece prin anumite stadii de dezvoltare, fiecare având cerințele sale educaționale.

• Copiii învață prin model și imitație, de la cei din jurul lor, și au nevoie de adulți constienți și prezenți lângă ei, care să le ofere modele sănătoase.
• Pedagogia Waldorf cultivă copiilor libertatea interioară și capacitatea de a acționa din proprie initiativă.
• Prin intermediul regulilor și limitelor pe care trebuie să le respecte, copilul învată să își găsească locul în lume
• Se cultivă sentimentul de colectivitate și de apartenență de grup, cu accent pe empatie, buna-credință și toleranță
• Una din îndatoririle părinților și a dascălilor este aceea de a intra în dialog și de a crea un raport de încredere, pentru ca cei mici să se simtă în siguranță.
• A educa armonios înseamnă a crea spații în care copiii să se descurce în mod liber și autonom.
• Ritmurile sunt importante, cu efect benefic asupra sănătații copiilor, de aceea în educația Waldorf ziua este ritmicizată. Copilul știe cum începe si cum se încheie o activitate, care este ritmul meselor, al perioadei de somn, de joacă.
• Crearea unei legături de încredere între copil şi dascăl. Dascălul ascultă cu atenţie ce au de spus copiii, ii observă şi le urmărește aptitudinile şi talentele individuale, construind împreuna o educație sănătoasă și echilibrată.